luni, 21 martie 2011

ION ANTONIE





Ţi-aduci aminte că exist
Pe puntea îngustă a vieţii
Licărind ca o palidă stea
Şi udând cu lacrimi ultimul sărut.

Am ridicat castele de soare
Din stelele de mare de pe fund
Şi-n sipetu-nchis cu lacăt greu,
Îmi vei atinge-n treacăt braţul meu.

Îndatorat de-aici şi până la cer,
Mă căznesc cu visul gândurilor pline
De lacrimi calde pe frunzele uscate
Să-ţi oglindeşti privirea-n ochii... mei.














                  Bibliografie : Dansul Salomeei,
                             Editura Pământul, 2006