Visând
în transparenţele secundelor,
mă-mbăt de minunile
dintr-o lume fără minuni
şi ascult
sfârâitul apei în inima ulmilor,
foşnetul razelor din priviri
cu un zâmbet neşters pe faţă
să-mi crească
aripi de-ntuneric din colţurile casei
prin puţuri umplute de timp
când îmi picau
nopţile nedormite din ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu