miercuri, 23 martie 2011

SORIN DURDUN




Nimeni şi nimic
                         nu străbate întunericul
cu tâmple îmbibate de sudoare
                         într-un inexorabil
dulce stil clasic cu ţigara
                         în colţul gurii aparent ridicol.
Cuvintele se golesc de sens
                         dincolo de lumina
veiozei cu pălăria trasă pe ochi
                         poate visând
într-o limbă a vechilor hrisoave,
                         obsesii
pentru cafeaua zilnică şi vei simţi
                         emoţia ajunsă
la paroxism peste tot ce-a fost
                         la început...
era Cuvântul, şi Cuvântul era...













Bibliografie : Poemul cel mai lung,
 Editura Paralela 45, 1999