sâmbătă, 19 martie 2011

SĂVOIU GHEORGHE


 



Un strigăt aprig
despleteşte-n grabă
neguri de lumină.

E inutil să fugi
cu gândul eşuat
în furtună
şi-n carnagiu de rugină,
de ceaţă despicat
prin fisura vieţii
ca pe-o toană
cu repaus absolut
şi-n valuri de tăceri
să risipeşti
în zăvorâte şoapte,
idealul pierdut în... ape.













   Bibliografie : Ostenind cu îngerii...,                    

                Editura Universitară, 2008