Voi lansa ordinul de înflorire a nisipului
să intru să evoluez pe pânza nudă a morţii
cu ochelarii în mână, dar
scufundat în oglinzi leneşe
cu un cordon îngust tăindu-mi răsuflarea
pe pavimentul micului port, de după
vertebra preistorică a lui Adam
peste patul meu surpat, o, dar varul
însângerează o frunză în borhotul
ca o suspendare a pedepsei ca un
alint îngheţat pe scaun fără de stăpân
şi se pierde juneţea nesfântă, foamea de
chinuri madone puberale, pădurea zis-am
pe plaja însorită dacă aminte-ţi este-n slavă acum
un gând funest - corola mai tânguie-n horhote
din miezul zilei ca un cântec de străbătut
în gemene tulpini - nimbul Fecioarei
ales din mătasea cea mai fină,
ca o stea pe firmament...
de aur a smochinului în somn
şi limbul învaţă plutirea zeei -
se aude vie ruga Tatălui meu.
Bibliografie : Lola Lolita Bonita,
Editura Cartea Românească, 2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu