marți, 22 martie 2011

AMALIA ELENA CONSTANTINESCU



                       “ Mă iartă, Doamne, c-am văzut
                                      În timpul mult prea efemer!
                                                ... Eternitatea m-a durut
                                                Când Te-am uitat, acolo-n cer!...”

Motiv să stau
pe tâmpla unor nori
când piatra plânge ofilită
şi gândul are forma sufletului
proiectat într-un finit,
când inima mi-e goală ca o stâncă
şi timpul de teamă
parc-ar fi ocolit ceasul,
căci în gânduri
despărţirea nu-i permisă
şi agăţ noaptea de stele
cu aripi ce ard

pe suflet de lumină
din mâna-ncremenită
între trădare şi vis
cioplind secundele
în piatra caldă
a pasului ce-nlănţuie privirea
...sub pleoape.

Singurătatea-mi curge
ca cioburile-n mâini
şi-un înger alb deasupra-mi
...stă de pază.

Bibliografie : Durere în paradis,
Editura Paralela 45, 2000