Iată-l în rolul de dirijor al fanfarelor de culori ale toamnei
verzi şi care sare prin iarba jilavă, atingând-o succesiv
cu un picior de cerb, iar celălalt de lup, o grotă obscură
în loc de gură...
şi zulufi de talas, sub soarele întunecat al rindelei
cu fâşii de verdeaţă şi ogoare arate de cerbi
în timpul vijeliilor ivite din senin
când este schimbat decorul
în lungul scării ce coboară în Infern
lângă flacăra neliniştită a lămpilor, în noapte, îndurare,
când zboară ca o buhă pe fereastra deschisă
în care se surpase pământul
care l-a învăţat cum să iasă şi să intre, înapoi, în el
pentru orele din care ţâşnesc, în anumite momente, abisuri
cu un poem prăvălit peste sine.
Bibliografie : Monede cu portretul meu,
Editura Pământul, 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu