“pleoapa- o glugă
ce nu mă apară
de ploaia dinăuntru.”
Trezite
cu dălţile luminii
tocite la zenit,
răstălmăcesc lumina
din irisul de piatră
scrijelite în cuvinte stereotipe
pe tălpile gândului
prin rădăcinile tăcerii vesperale
când viaţa
le-a luat în somnul ei
ca amant
şi-n urma privirii,
ele… pleoapele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu