În lume purced ca într-o altă lume
cu pârgul inimii pe tipsie
lăsat să mângâie gândul
regăsirii fulgilor în substanţa râului tare…
Într-o iarnă străină, a altcuiva,
mă odihnesc în gherghef
cu haina sufletului meu
din taina vieţii rânduită la vederea
poeţilor peste care calc neatent
într-o desăvârşită limbă moartă
şi menuetul sălciilor
(dovedite rude adeneului meu rătăcit)
cu blues curat în păru-mi pădureţ...
Uitând să-mi amintesc
pe strada scurtă, îngustă, mare
cum să-nvăţ să iubesc
izvorând din lucruri
şi visând flori arctice depigmentate, deflorate...
Încântând mut şi magic lauda somnului
cu artera seacă tăiată
când ieşea din zăpadă o zi, o secundă anume...
Pe preş întârzii, dorm şi mă hrănesc...
Bibliografie : Blogul lui Marius Lăzărescu,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu