duminică, 3 octombrie 2010

Iluzia gândului



Eram singur printre gânduri.
Priveam focul ce muta
umbrele de prin colţuri
asemenea unei păsări ce-ncearcă
să se apropie, dar gonită e
în apa învolburată a vremii…
În stele îmi pâlpâiau neliniştile sufletului
sub pasul furişat al miezului de noapte…
M-aş fi voit o pasăre-n zbor
pe cărările nevăzute ale cerului
deschis către… nemărginire.
S-a mai spart o iluzie,
căci m-am trezit acelaşi, singur,
printre aceleaşi gânduri…

Un comentariu:

  1. Dincolo de fiecare zâmbet şi cuvânt, dincolo de porţile sufletului, un locatar solitar. Zâmbetul poate fi provocat, cuvintele pot fi rostite sau aşternute pe hârtie, iar porţile sufletul se pot deschide la un moment dat. Dar gândurile... Gândurile ne însoţesc în fiecare clipă.

    RăspundețiȘtergere