Din timp în timp,
umbla seara degeaba
cu neliniştea în suflet
în viaţa aşteptată.
Într-un aer puţin gânditor
cu o nepăsare uşoară,
obrajii se înroşeau
şi glasul i se îngroşa
găsind cuvinte colorate
să zugrăvească
locurile galbene şi goale
în care se strecura
să nu fie prins
în flagrant delict de ignoranţă.
Nu-i era greu să pară tare…
Ce simplu, ce complicat
RăspundețiȘtergereusor si bun...
dulce..sarat...
dragostea la napadit de-a dreptul
facandu-l sa roseasca si mai tare
si sa se-ascunda printre rogojini...
prin sertare...