Mi-a dat cartea şi-acum îmi cere
albul dintre coperţi...
Îşi uitase imaginea
pitită printre rândurile
nevăzute ale gândirii.
Mi-a dat rândurile albe
şi-acum îmi cere
pata de culoare dintre ele,
zicând că-i prea mult.
Mi-a dat culoare gândirii
şi-acum îmi cere să mă posede.
Mi-a dat puţin din tot
şi-acum îmi cere totul.
Mi-a dat ca să-mi ia viaţa.
Foarte frumos.
RăspundețiȘtergere