joi, 7 octombrie 2010

Neliniştile sufletului

       


O linişte, trecându-mă-n furtună,
s-a ridicat să lumineze plânsu-mi...
Un clopot sunt, vestind peste tăceri
necunoscutul cântec care frânge.
Trecuţi prin cer şi mare
sunt ochii tăi ce-mi fulgeră în os,
în timpul ce fură...
neliniştile sufletului.

2 comentarii: