vineri, 15 aprilie 2011

CĂLIN VLASIE






Desigur cu timpul
        am devenit centrul umbrei
        în care priveam pentru
        tăcere şi rătăcire
        tot umblând prin
        creieri de fier.

Din ochi îmi ţâşnesc
        intelectul şi aprozii
        cu coame şi fălci
        ca să le dau în taină
        lancea unui atom.

Şi din clădirea secretă ţâşni
         într-un muzeu gol,
         cu rădăcinile-nfipte în
         spatele imaginilor.

Trăiesc în mijlocul universului,
           pe frageda conştiinţă,
           isteria inimii
           neagră ca o mumie...

Fără contur e aerul pur.



Bibliografie : Întoarcerea în viitor,
Editura Litera, 1990