în noaptea aceea începuse copilăria
în culori scoase din fântâna
unde ecoul înfloreşte în fiecare dimineaţă
încât nimeni nu observase
că din trupul cu care n-aţi făptuit
într-o gură prelungă şi purpurie
aştept să mă despic fără sfârşit.
din vreme în vreme
voi purta un picior de cerb ca toiag
când trupul apei plânge sub limba unui mut.
întind mâna în care vocea fiului meu a săpat
dar cine va veni să-mi cumpere o rană frumos mirositoare?
sufletul meu vine spre tine alunecând pe săbii fără sfârşit...
Bibliografie : Tânărul Ulise (Antologie),
Editura Polirom, 2000
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu