marți, 19 aprilie 2011

DANIEL TURCEA



asemeni razei ce se ţese-n frunze, povestind
                              descompunerea luminii
                              ca o mângâiere de galaxii,
sunt momentele de contemplare
            în care pătruzi odată cu muzica
                              prin noapte,
                              în umbra florii parcă îngropat
            dintr-o singură trăsătură de pensulă
când, pe plajă, răsfir scoicile şi nu ştiu
                                                    să-ţi fiu
                                                    cuminte
                                                    în urma setei
                                                    până la suflet
ca un
         adevărat
                        concentrat
când se vor aprinde mările d-un gând,
clipa când apare viaţa în cuvinte
                                                        pe in
                                  implorând, sub cer
aerul şi limbile verzi.










Bibliografie : Epifania,
Editura Cartea Românească, 1978