ION MINULESCU

Străinule ce baţi la poartă,

Opreşte-ţi truditul pas…

Ca pe un orb ţinut de mână,

În şuierat prelung salută ivirea zorilor

Din umbra marilor poeţi

Şi din carminul de pe buze

Ca într-o carte înţeleaptă

În aplauzele mute ale întâielor dureri.

Pe sub sălciile ude,

Răsună-n poarta veche trei lovituri...

Te-ai dus să-ţi plimbi pe ţărm urâtul

Înşelătoarelor ce mor

Din somnul fără deşteptare

În aiurări de vânturi funerare.

Şi-n flacăra scurtă, ce-o scapără amnarul,

Rostogolită spre farul ce scânteia în port,

Pe negrul apelor murdare,

Tristeţea-acelor romanţe veşnic vagabonde

Ca nişte păsări albe-n zbor...

Plecaţi...

E obosit străinul

Şi-ar vrea să doarmă...

Şi-ar vrea... să mor.

Bibliografie : Poezii,

Editura Porto-Franco, 1993