sâmbătă, 23 aprilie 2011

GEORGE TOPÎRCEANU




Sus, prin crângul adormit
După iarna ce s-a dus
Într-un loc aiurea,
Stă şi-aşteaptă fără glas,
Atârnat e de oblânc
Luminişul fără flori...

Vremea pare-ncremenită
Subt cerul fără fund
Şi-afară
Adoarme suspinând.

Păsărele ciufulite
Printre garduri
Solitare
S-au zburlit pe-o ramură
Şi din treacăt ele aruncă
Cum ştiu - o rugăciune,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

Dar de-acuş
De-acolo, de sus,
Vedeai răsărind laolaltă
În văzduhul neclintit,
Primăvara toată.




Bibliografie : Balade vesele şi triste,
Editura Curtea Veche - Jurnalul Naţional, 2010