GEORGE TOPÎRCEANU

Sus, prin crângul adormit

După iarna ce s-a dus

Într-un loc aiurea,

Stă şi-aşteaptă fără glas,

Atârnat e de oblânc

Luminişul fără flori...

Vremea pare-ncremenită

Subt cerul fără fund

Şi-afară

Adoarme suspinând.

Păsărele ciufulite

Printre garduri

Solitare

S-au zburlit pe-o ramură

Şi din treacăt ele aruncă

Cum ştiu - o rugăciune,

Cu alai de frunze moarte

Să colinde zările.

Dar de-acuş

De-acolo, de sus,

Vedeai răsărind laolaltă

În văzduhul neclintit,

Primăvara toată.

Bibliografie : Balade vesele şi triste,

Editura Curtea Veche - Jurnalul Naţional, 2010