Luceferi ard de veghe sus, prelung talanga sună
Şi pe-al inimii gol se-aşterne domol.
În casa amintirii nu-i astăzi şi nu-i ieri
De veci încremenită pe-a timpului cărare.
Nu mai visa zadarnic: e prea târziu acum,
În mine amintirea să piară călătoare.
Nu e întâia oară când ne închinăm iubirii,
Urcăm - şi pe văzduhuri aceeaşi lună plină.
Străpuns pe rând de teama şi dorul nemuririi
Mă ridic iar ; mai aprig sub nepăsarea lunii.
Răsună-n orologii scandat şi desluşit
Cu patima credinţei şi dragostei lui Christ.
Zadarnic vrea poetul din suflet să te iee
În valuri fluturale pe trupuri de femeie...
Nebuni, în van cerca-vom să desluşim chemarea
Ce floarea fericirii armonios adună.
Bibliografie : Casa amintirii,
Editura Minerva, 1996
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu