Pe evantalii de mătasă roză
Cu frunţile plecate de povară,
Înfăşurate în clar de lună nouă
Şi fâlfâind din aripile albe,
Adună-n scoica minţii visuri neîmplinite.
Cu drumuri preschimbate în roşii crini
Sub apele de fum ale-nserării
Se prăbuşi sub propria-i... povară.
Într-o umbră fumurie şi ciudată
Ce s-a-nchegat în funduri de fântani,
Cu pleoapele închise în tăcere,
Un vechi orologiu din turn priveşte
Culoarea orelor
Şi a preumblat limba-i transparentă,
Scările să se desprindă
Din încheieturi
Şi să se sfarme
Adulmecând o mare cu pânze largi -
Albastre.
Bibliografie : Versuri,
Editura pentru literatură, 1966
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu