tu să fii lumea
pentru statuile
care îmi dictează întrebări
ca un ceai dansant
până departe
sărbătoresc nu ştiu ce
după ce am compus finalul
cu amurgurile trucate
prin oraşul buhăit
cu pupila dilatată la maxim
cu oasele pline de ceaţă
printre ruinele unui orizont
şi cu fierul înroşit
înnobilat de nobleţea leprei
printre culori dezmăţate
de identitatea lor
aleargă pe străzi
de-ntâmplări fericite
devorând fără deosebire
într-un spaţiu ostil
chiar şi elanurile tale
poeticeşti
poezia este neputinţă...
Bibliografie : Liber în ultimul hal,
Editura Paralela 45, 2001
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu