marți, 19 aprilie 2011

IOAN VINTILĂ FINTIŞ




S-a retras într-un cer de artificii. Ascultă frigul
unui cuvânt nenăscut şi cum era singur, vedea
primăvara alungată de pe mări şi clavirul
de stele îi mângâia faţa. Idei cu aripi învelindu-l
în verbe, îl purta în memoria sa.

De pe maluri cădea lumina adânc, tot mai adânc,
demult legănată pe răsfrângerea din secunde şi
săruta penumbra care se prelinge şi se ridică
un val de praf peste lume.

… doar inefabila judecată a cerului fix.


















Bibliografie : Amintiri de pe malul celălalt,