luni, 18 aprilie 2011

MIHAI MOŞANDREI





Cu pieptul încă umed de vopsele
Ducând cu el o taină ascunsă-n veşnicie
Când mugurii dau năvală-n fierul porţii,
S-a stins sub voci de heruvimi...

Prin fumurile-albastre sau picurii de ploaie,
Prin întuneric cald şi prin mulsoare,
Cu soarele ce-aprinde cuvintele lichide
A năvălit pe uşi şi pe ferestre...

Privind în răsturnare pământu-n legănări,
În urma amintirii albind ca o aripă,
Gângura tot orb gândul efemer...

De-atunci durerea l-a încolăcit
Sub trandafiri sau printre nori
În ritmu-aceleiaşi pendule...












Bibliografie : Alt cer,
Editura Cartea Românească, 1983