Sufletul meu astăzi parcă-i o fântână
Biciuit de sfârcul fulgerelor zării,
Cu vuiet lung din vreme-n vreme
Ca într-o scoică - al mărilor tumult.
Aş vrea să fug, dar şovăi… şi recad,
În mers greoi simt zilele trecând
În care gesturi mute şi bizare,
Aici ţâşnesc nebune… aici se-ascund,… iar vin.
Pe cer din vrana soarelui, domoală,
Pe sufletu-mi tăcerea lasă iar
Ca-ntr-un extaz de rugă-adâncă şi păgână
Şi luna răsărind târziu, îmi pare…
Sinistrul hohot, mut şi îngheţat
Prin pâcla-i ce m-apasă spre pământ
Şi gândul - ca o poamă putrezită -
Mai păstrează talpa ca un preş…
Curgând în dans din vremuri revolute,
Pe braţ - un cearcăn de lumină.
Bibliografie : Poezii,
Editura Eminescu, 1982
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu