duminică, 16 ianuarie 2011

Alunecând



Nu încerca nicio mişcare.

Se încorda să audă
într-un efort de atenţie
silindu-se
să pătrundă cu auzul
în imaginea depărtată
din oglindă.

Trăsăturile
fugeau nesigure,
nespus de straniu
sub un surâs vag
cu bătaia măruntă
a pulsului
să redea aerul
de neglijenţă.


Cu un zâmbet
care flutura în întuneric,
tăcea cu încăpăţânare,
absent.

Privea fără curiozitate
mai departe, lung
în gândul
ce nu-i deştepta
nicio grabă,
alunecând
într-un fel de somn.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu