Se năştea o furie înăbuşită
fără să priceapă nimic.
În noaptea fără vânt,
pierdut în nălucirea
dorinţei plină de neastâmpăr,
cerul îşi scutura stelele
înşirate cu o plăcere
stranie şi statornică.
Începea să se întărâte
cu mintea tulburată.
În fiorul rece ce-l furnica,
nu era în stare… să gândească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu