Într-un gest întâmplător
braţele îi cad obosite din umeri.
Un ocol nevăzut îl ducea
în mărimea nopţii intacte.
Adâncit pe un drum chinuit
cu cerul aburit de cald
şi stelele cu o strălucire
aproape nereală
într-o cadenţă rară,
se lovea cu un sunet rece
de gâlgâitul ce plutea înviorător
în pulsul surd al apei
cu zgomote
ce se pierdeau departe.
Cu urechea
ce se umplea de linişte,
se opreşte ezitând
într-o nemişcare deplină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu