Trecea fără urmă.
Într-o grabă isterică,
era ceva serios şi împăcat
în toate mişcările lui
cu o privire adâncă,
întors înspre gânduri.
Revenea
la tăcerea lui de piatră
cu mişcări rare
într-o răbufnire surdă
de strigăte si chemări.
Era într-un fel de predare.
În tăcerea
ce părea că merge
până la marginea lumii,
era un acord
între el... şi el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu