Cu un aer de exagerată…
absenţă, surâdea vag.
Părea numai o încordare trecătoare.
Răspundea întrebărilor nepuse
aruncând o privire indefinită,
reîntors dintr-o invizibilă depărtare.
Plimba o privire circulară
asupra realităţilor mărunte ale vieţii.
Cu respiraţia oprită,
să simtă cum tâmplele se liniştesc,
trecând cu o mângâiere reţinută,
îşi rezema fruntea… în palmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu