joi, 6 ianuarie 2011

Nepăsare

   

Cu privirea aţintită
la faţa răsfrântă
de sticla lucie,
îi bătea inima
nebuneşte, când
cuprins de îndoială,
ca să răsufle câteva clipe,
trebuia să caşte gura.

Se temea
să nu-şi piardă şirul ideilor
forţându-se
să-şi oprească în loc
gândurile întrerupte
ce deveneau fără şir,
când nu mai putea răsufla.

Umbla în lung şi în lat,
împrăştiat în mădulare,
vrând să arate… nepăsare.