Trăia fără dimensiuni.
Incapabil să se împotrivească,
o lacrimă tremura între gene.
Respirând sacadat şi grăbit,
se pierdea treptat
într-un clocot surd de căldură.
Obosit de efortul acesta,
săpa un surâs umbrit
peste capul aplecat
într-o mişcare a respiraţiei.
Se întreba din ochi,
cu o senzaţie de moleşeală
în zâmbetul stânjenit
când tăcerea se lăsase brusc,
dacă îşi pierdea conturul.
În murmurul serii… tresări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu