Creierul amorţit
făcea să îi dispară
restul trăsăturilor.
Simţea că ameţeşte.
Nu avea destui ochi
pentru a-şi stăpâni emoţiile.
Ochii lui dezvăluiau
din pieptul plăpând,
cum sângele începuse
să i se mişte din nou prin vene.
Scăpa... un ţipăt de uimire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu