joi, 13 ianuarie 2011

Aţipire



În subita linişte de afară
cu un surâs vag pe buze,
rămânea premeditat nemişcat.

După câteva minute
de aparentă indiferenţă,
împietrit preţ de o clipă,
lăsase să-i scape din mână
invadând totul,
întunericul şi tăcerea.

Conturat într-o deschidere îngustă
printre pleoape,
întredeschidea ochii
supus unei mişcări lente.

Lăsa impresia că aţipeşte… mângâiat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu