Îi aparţinea
lumea dură
a realităţii sugerate
prin iluzia perspectivei,
prin adăugiri succesive,
redobândindu-şi
stăpânirea de sine.
Când fruntea
începu să îi transpire,
îşi ascunse
capul în mâini.
Ajunsese
la limita răbdării
din zilele
lungi şi monotone
fără nerăbdarea aşteptării.
Se statornicise...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu