duminică, 3 octombrie 2010

Artificiala trăire



Deodată
respiraţia mi s-a oprit,
patima obsedantă
a trăirii clipei din urmă
a dispărut,
o priveam nedumerit
fără a-mi putea opri...
artificiala trăire.

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)