Ipotecă

                       

Înzidiri de ceaţă-mi cuprind ochii

Şi-asemenea durerii ce urcă dintr-o rană,

Din noaptea grea, când umbrele mai ard pereţii,

Un strigăt de chemare în mine te adună.

Adorm şi gândul mi-e cu totul în derivă,

Temple de ceaţă în juru-mi se ridică.

Plecarea ta, chiar scurtă, cu rana ei mă doare –

Averea mea de suflet rămâne-n… ipotecă.