În vremea nopţii

Cu câţiva peri albi

deasupra tâmplelor,

scormonea în mintea sa

strada plină de lume

ce se revărsa pe trotuar.

Un surâs crud şi vesel

îi trecu pe buze

aducându-şi aminte

într-un chip nedesluşit,

valul mulţimii

ce curgea

îngreunat de căldură.

Mergea nepăsător.

Sfidându-se,

părea că asudă

în noaptea înăbuşitoare.

Rămase

un moment nemişcat

gândindu-se la senzaţia plăcută,

aruncând o privire repede

în marea lui plăcere…

în vremea nopţii.