Adiere

Însoţit de frică

şi cufundat în gânduri,

dormita zile de-a lungul

cu ochii pironiţi în gol

într-o febră a nerăbdării

cu faţa umflată,

asudat

şi răsuflarea grea.

În teama de singurătate

ce-ncepe

să-i dea târcoale,

anii par că se scurg

peste viaţa sfâşiată

ce geme anevoie

până la tăcerea supremă.

…………………………

Încetul cu încetul,

în minte îi rătăceşte,

pentru o clipă, un gând

din zilele de odinioară.

Zâmbeste inocent

născocind cuvinte

ce se îmbină straniu

la revărsatul zorilor

în vântul speranţei

care…  adie.