Nerăbdare

          

Trăgând în piept

miasma rece a apei stătute,

vedea râul care şipoteşte

împăienjenindu-i privirea.

Într-o încordare groaznică

se reazemă de perete

scufundat în gânduri.

O furie surdă mocneşte

despuiată de vrajă

ca o rază albă în întuneric

cu răsuflarea

care urcă şi coboară

încoace şi încolo,

pornită de-a lungul anilor

să-l prindă în mrejele ei.

Sta indiferent şi trist

cu bucuria înaripată

peste lumea gândurilor

când trecutul

îi întoarce spatele

şi se-neacă

în valul întoarcerii acasă.

Nu mai era decât durere

cu lacrimile şiroind pe faţă.

Să îmbrace

lucrurile astea în cuvinte,

îi reda liniştea

să trezească

nerăbdarea… pentru viitor.