Bănuitor şi rezervat nu uita nimic.
Zilele trăite cad la fund,
sunt prea grele.
Îi răpea toată liniştea.
Pierdut într-un fel de depărtare,
mâinile sunt neliniştite,
degetele îi cuprind faţa
şi gândea că nu i-ar mai păsa
dacă ar sucomba.
Devenise indiferent
în lumina roşu-aurie
ce se revărsa
cercetându-se cu privirea
şi rădăcini să prindă… pe acolo.
la multi ani,marius!si un inger prabusit, tot inger e..
RăspundețiȘtergereLA MULTI ANI! EMA,multumesc mult si indiferent cat de prabusit ar fi ingerul poemului, am unul in plin zbor, pe cel al blogului meu, pe tine EMA, la multi ani!
RăspundețiȘtergereTransformandu-se-ntrun rug
RăspundețiȘtergereplin de florile amagirii...
dar ar putea uita el oare
cum ea-i zambea
din scriul ei de sticla?!
multumesc frumos de TANDEMUL reusit, un an nou cu fericire, sanatate si iubire, LA MULTI ANI!
RăspundețiȘtergere