M-arunc în ocoluri mari de ape
Şi-not spre orizontul ţărmului de vis,
Acolo unde-i poarta ieşirii în lume
Din care-ncrustat de patimi, am învins.
M-aşez pe ţărmul cu pietre de mătase
Şi-ascult iubirea-mi plimbându-se desculţ,
Adorm la gândul trăirilor promise
În limbile de clopot mute în cuvânt.
Visez şi lacrimi se scurg pe pământ
De teamă că valul se-nalţă la cer
Înecându-mi speranţa purtată de vânt.
Aştept plângând, o torţă fără seamăn
Furtuna de valuri s-o topească-n veci,
Iubirea-mi să nu moară-n…necuvânt.
da,si asta-mi place..is extrem de diferite de ce citisem prima data.
RăspundețiȘtergeremultumesc, fac parte dintr-un asa-zis ciclu din urma cu ani la intalnirile de cenaclu "Juventus" din cadrul C.C.Studentilor Pitesti cand un coleg de "breasla"- SORIN TACHE scria f. bine in vers clasic si la o discutie cum ca eu nu as putea sa scriu in stil clasic, pe mine prinzandu-ma si simtind mult mai bine versul alb, am incercat si aceasta poezie si inca cateva fac parte din asa-zisul meu concurs cu colegul meu, deci incaodat' multumesc
RăspundețiȘtergere