Crucea

Tu, Doamne,
purtat-ai în spinare
a lumii cruce de păcate,

pe Golgota ai urcat,
ai curăţat-o toată

ş-ai destrămat-o.

Ai destrămat-o
în aşchii mii,
ne-ai dat
la fiecare câte una,
un fulg în zbor să fie ea,
să ducem în spinare
povara vieţii noastre

pe Pământ.

Dar e păcatul
mult prea mare,
din neam în neam
noi îl purtăm,

l-avem de la născare.

Ne pregăteşti
în fel şi chip,
noi demn să o purtăm,
dar oare vom putea-nvăţa
chemarea- Ţi s-o vedem ?

Urcuşul e greu,
anevoios adesea,
căci lângă noi e el,
ne-mbie şi ne-mbată
din plăcerea lumească.

Iţi mulţumesc
că-mi dai putere
să trec prin toate câte sunt,
privesc la stele
şi Te simt,
durerea-n suflet mi-o alin.

Mă iartă Doamne
că sunt om,
greşesc ades,
păcatul meu,
dar uneori
mi-e tare greu.

Ajută-mă
de cad,
să mă ridic,
să-mi urc Golgota mea,
să-mi curăţ crucea,
aripi în zbor să fie ea,

copiilor mei,

copiilor Tăi.

Amin !