Să ştiu,
să vreau,
nu pot
să nu fiu eu,
nu pot
decât simplu
să-mi vorbesc
în discuţia cu mine,
în fapt cu El.
Simplu sunt,
simplu vorbesc
chiar dacă (pare) adânc gândesc,
cuvintele-mi în inimă le ţintuiesc.
Şi duc o luptă,
eu cu mine şi adânc
mă sfredelesc
să pot să mă-nţeleg,
să mă iert
când oamenii-n juru-mi roiesc.
Sentinţa
calm şi-ncet mi-aş da,
să am durerea mea,
durere fizică şi grea,
căci indiferent de apăsarea sa,
mult mai uşoara-mi va părea
decat durerea ce-n minte şi suflet
o slujesc.
Iartă-mă Doamne !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu