Puhoi
în jurul Lui erau,
Îl ascultau,
şi se rugau,
Îl rugau,
pe picioare Îl spălau
în noaptea aceea
când în zori cocoşul
de trei ori cânta,
Iuda din noi, Îl lepăda,
Singur în faţa cohortei de mişei
El rămânea,
în lanţuri Îl atârnau,
cu biciul jăruit loveau,
sângele, chipul stropea
şi El
şi El
cânta,
cânta şi se ruga
Iubirea şi Lumina
în noi se pogora.
C-am trădat…
ne iartă Doamne !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu