luni, 29 aprilie 2013

Închisoarea sufletului




Cu sufletul
în închisoare

trist

şi ars
de soarele zăbrelelor

şi ud
de mucegaiul zidurilor,

în foame,
urzici ţi-au dat,

în sete,
oţet pe buze au picurat,

sare
din lacrima ochilor Ţi-ai luat.

Ne-ai învăţat
Iubirea s-o luăm
din amar şi acru,
s-o simţim
adânc, smerit
din vânturarea
peste chip
a “pişcăturilor”
pline de venin.

Şi a trecut o zi
şi dormi
în pat de rogojini…

Aştept

Lumina cea divină
să-mi umple Calea către Tine.

Îţi mulţumesc !

Un comentariu:

  1. "Cu sufletul/în închisoare
    trist/ars/de soarele zăbrelelor/ud/de mucegaiul zidurilor".../însetat , ai revărsat peste noi...iertare...Felicitări, Marius! Harul Domnului şi iertarea Lui, peste noi toţi. O săptămână uşoară. Cu prietenie, Cătălina.

    RăspundețiȘtergere