Lumina din cufăr

Zarea infinit de albastră
chinuindu-mă,
veghează valurile mării
să-mi înăbuş în graba
în care se scălda, câteva lacrimi.

Raze blânde de soare
ca dup’o ezitare agitata,
hipnotizate de frumoasa privelişte,
erau nemişcate.

Întorceau privirea către cer,
cu simţurile
ascultau şoaptele neşoptite
tulburate de nelinişte.

Adunau gândurile răvăşite
şi răsuflarea tăiată
şi iluziile târzii
de o aversiune,

strângeau cu grija
de netrecut a umbrei,
în cufărul de fildeş
cu nuanţă întunecată,

amintirile.

Cu faţa scăldată de lacrimi,
le încredinţau, senine
în lumina gălbuie,
eternei tăceri
ce se întrezărea

printre obloanele norilor.



Antonella Mocanu/ Zinca Marius Iulian – Cufărul amintirilor/ Lumina(din întuneric) - duet  1 la 1