Mi-e jenă,
milă îmi e
şi nu că sunt român,
ci că sunt om
în lumea asta-n viteza
degradării omului din om.
Şi scarbă mi-e
de astă lume
ce e-n juru-mi
şi se gudură pe la funduri,
funduri de lemn, de piatră seacă
şi-a omului de jale amară
ce stă şi plânge în pridvor
de dor de ducă de topor
să taie creanga verde, pură.
Milă mi-e că sunt doar (un) om…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu