Imaginea simţurilor

Îndelung este Doamne, procesul vieţii

din neclintita lui tăcere,

dar şi mai prelung pare procesul învierii,

pluteşte aceeaşi expresie

în urma reînvierii luminii

de atenţie oprită în loc

„în veacul vecilor”.

Cât ospăţ mai cer simţurile noastre

de prea grăbite

după „Cina cea de taină”?

Într-o singură clipă

vrem să prindem în pălmi de gând,

tot cerul,

imagini dintr-o lume trecută.

Dar când strângem pumnul,

se prăbuşesc,

se resfiră seninul

sub pleoape,

curge cu soare cu tot.

Auzeam

printre degetele flămânde de atingeri,

tâmplele zvâcnind.

Chiar şi frunzele cad disperate

sub o furie ascunsă

când vântu-ncearcă

ca o mustrare tăcută,

să te cuprindă în palmele căuş.

Numai în faţa măreţiei Tale, Doamne,

nu trecea

respiraţia mea, este scoasă dinăuntru,

prin ochii mei

şi mor şi reînviu cu Tine

în fiecare secundă locuită de iubire-

propria- Ţi imagine.

Ecaterina Şerban/ Zinca Marius Iulian – Ospăţ de simţuri…/ Propria imagine - duet (aprox.) 1 la 1