În faţa
mormântului gol,
străjile,
Mariile
stăteau,
plângeau
şi se rugau,
din toţi porii
trupului lor
se-ntrebau
unde,
când
şi mai ales
cum
Iisus
nu mai e.
În stânga, în dreapta
cu toţii umblau
şi întrebau
pe orişice vietate,
de au văzut,
ştiut…
dar El
nu era,
nu S-arăta.
Aştepta
să vadă,
să simtă
pocăinţa,
smerenia
apostolilor
şi ucenicilor
Săi.
Iată-ne
şi
Iartă-ne
Doamne.
Suntem ai Tăi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu