Voiajul vieţii

Cu siguranţă va fi Siberia
respiraţia
pentru că numai acolo eşti departe de memoria
rapidă şi întretăiată
de trecerea
ochilor ce se pierduseră
de graba cu care alţii trăiesc mult şi bine
în profunzimile întunecate.

Nu te-ai mai teme de noaptea în care nu mai ai ţi-
gări
de pe cerul senin
în care zeii te prostesc cu nu ştiu ce legende
cu stele rare
în care moartea are elipse
între doua rânduri de ziduri.

Siberia va fi
zgomotul
prin porii roţilor trenului,
paşilor stinşi
din calea ferată cu o lungime de 9288 km şi 8 fuse
orare,
când buzele păreau
doi călători amărâţi care mănâncă pe o revistă cu
chirilice să vorbească de la sine
cu o parte din ochii ce se degajau
şi care învaţă să se prăbuşească
din capul cu o expresie adâncă în spaţiul liber,
în călătorii lungi şi ieftine.

Mişunai alunecând pe pavajul cleios al vieţii.

Ai deschis bine ochii?...


Mihaela Georgia Ancuţa/ Marius Iulian Zinca – Voiaj/ Pavajul vieţii duet 1 la 1